”Verba volant, scripta manent!”

Scriețí, băiețí, orice, numai scriețí!”, îndemnul lui Heliade de acum peste 160 de ani, pare a se împlini în aste vremuri. Firește, cu anume diferențe. specifice, cum se bine vede acum, cînd tehnologia umblă bezmetică prin toate fundăturile geografice. Cît de vizionar să fi fost Cărturarul, totuși, nu și-a imaginat cîți scriitori va avea țara.
Pe FB, bloguri, saituri și celelalte ramuri ale socializării IT, se cheamă că ne chemăm scriitori, nu?... Anumiți membri ai Uniunii Scriitorilor din România ne somează să mai și cumpănim ceea ce comitem. Adică ”Verba volant, scripta manent!”, și mare ar fi rușinea, pentru ei și omenire, să ne decreteze cineva ”analfabeți”. Paranteză: (scriitorii cu adeverință, membri ai uniunilor de creație de prin alte țări, n-am auzit să aibă asemenea pretenții față de conaționalii lor). Drept care, tot evocîndu-l pe Ion Heliade Rădulescu, ne-am inspirat și, iată, îndrăznim să scriem și să-i zicem ”foii” noastre CRĂNȚĂNITORI de AMBE SEXE. Ar fi o dovadă că, noi, scriitorii de pe FB, bunăoară, mai și citim, nu numai scriem.
Cu necruțare de noi înșine, vom povesti, prin urmare, despre ceea ce sîntem, despre ceea ce auzim, vedem și, uneori, înțelegem. ”Crănțănim”, adică și gîndim. Vom fi inspiratori?!... Deci, fete și băieți, scrieți. Orice! Însă, grijă la admonestările supușilor domnului Nicolae Manolescu, mai și citiți! Citiți-vă între voi, citiți-i și pe ei!
Iată, deocamdată, ”angajamentul” nostru, al lui Sorin Ovidiu BĂLAN, Viorel COSMA și al subsemnatu
lui,Traian SOCEA

vineri, 14 aprilie 2017

Părintele Lucian Mocănaşu, har şi dar...

54 de ani de viaţă, în Sîmbăta Mare

Traian SOCEA

Părintele Lucian MOCĂNAŞU
Între duioasele amintiri despre părintele Mihai Cotfas, cel care m-a creştinat în 1954, n-am voie să uit episodul în care i-am cunoscut, la începutul anilor 1990, pe tinerii preoţi Vasile Hanganu şi, respectiv, Lucian Mocănaşu. Se-întîmpla în casa bătrînească, a părinţilor mei, deja plecaţi la Domnul. Era hramul cotunei, în obişnuinţa locului, la care participau zeci de oameni ai natalului meu sat, statornici binecuvîntaţi de Dumnezeu, pe potriva misiunii părintelui Cotfas, aceea de a binevoi şi a binemerita pe oricare aflător în viaţă.
De bună seamă, mă uitam la cei doi tineri preoţi, desoperindu-i hotărîţi şi, prin urmare, pe deplin convinşi de nobilele sarcini ce aveau a îndeplini ca şi continuatori ai venerabilului părinte Mihai, parcă mai abitir stimulaţi de şfichiul grăirilor exprimate mai-mereu senioral de către regretatul preot.
Şi, atît cît mă pricep, vă mărturisesc, prieteni, că amîndoi tinerii preoţi nu-i înşeală aşteptările, referindu-mă la înfăpuirile lor. Ei bine, părintele Hanganu a rămas să continue şi să dezvolte opera predecesorului său, preotul Mihai Cotfas, în parohia Luminiş. A făcut-o, o face şi o va face nesmintit, înfăţişarea lucrurilor în parohie fiind lămuritoare cu asupra de măsură.

Părintele Lucian Mocănaşu, la ceas aniversar...

Complexul parohial  Neguleşti
Lucian Mocănaşu a primit sarcina de a organiza o nouă parohie, cea din Neguleşti, satul cu cei mai puţini locuitori din comuna Piatra Şoimului. Nu ştiu cine-şi va fi imaginat atunci, la-nceput de ani ’90, ce contur va căpăta rîpa pe care astăzi se instaurează un adevărat complex parohial. Semnele certitudinii s-au arătat în 1996, cînd biserica era deja edificată şi sfinţită de Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în acele vremi. De atunci, părintele Mocănaşu şi obştea credicioşilor săi s-au nevoit, construind în acest perimetru al nădejdii în Dumnezeu un centru social, casă de oaspeţi, aghiazmatar, cişmea, podul de intrare, iazuri. Apoi, în 2009, tot cu ajutorul Domnului şi al credincioşilor, s-a început pictura bisericii, care a şi fost terminată în 2012.
Interiorul bisericii Neguleşti
În octombrie 2016, slujba resfinţirii bisericii, oficiată de un important sobor de preoţi, în frunte cu Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a avut loc în noul altar de vară. Spunîndu-vă că Biserica de la Neguleşti, cu hramul Sf. Ilie, este printre puţinele care are şi o bibliotecă, organizată de mulţi ani în urmă, veţi înţelege, prieteni, dragostea pentru cultură şi spiritualitate a părintelui Lucian, exemplar înfăţişată şi de constituirea Ansamblului „Datina străbună”, în urmă cu vreo 10 ani.
Aşadar, pe lîngă biserică, s-a înfiinţat şi Asociaţia pentru Cultură, Tradiţie şi Spiritualitate „Lerui Doamne”, care deja a devenit o şcoală populară de artă, frecventată de aproape 70 de copii din comună şi nu numai. Astfel, părintele se-ngrijeşte ca profesori de la Piatra Neamţ să vină la Neguleşti şi să-i inveţe pe elevi nu numai a cînta la diferite-multe instrumente, dar şi istoria muzicii, teorie şi solfegii. Mulţi dintre copiii care au învăţat la Neguleşti sînt elevi la Colegiul de Artă din Piatra Neamţ, la fel cum nu puţini deja au constituit formaţii artistice şi cîştigă o pîine, prin evoluţia lor, la diferite evenimente.
 De bună seamă, cine-ar fi crezut că părintele Lucian va avea puterea de a reînvia tradiţiile locului, prin lămurirea sătenilor de valoarea obiectelor din lăzile de zestre uitate în poduri sau magazii, pe care să le şi îmbrace la diferite evenimente nu numai religioase. Apoi, să determine gospodinele să pună stativele din nou la lucru şi să ţeasă, mai ales pentru copii şi tineri, veşminte populare, odinioară podoabele Neguleştiului.
Mărturisesc, prieteni, că nu mi-a trecut prin cap că, în timpul propriei mele vieţi, voi vedea aşa mistică efervescenţă, care să cotropească suflarea comunităţii mele natale, mai ales în Ajunul Crăciunului, cînd părintele şi artiştii săi pornesc, de la biserică înspre casele credincioşilor, o adevărată procesiune a slavei Naşterii Domnului. Sigur, nu poţi a nu trăi emoţiile gazdelor, ascultînd în pragul caselor cele mai frumoase colinde auzite vreodată în spaţiul lor existenţial, colinde irumpte din sufletele împodobite cu bineţea vredniciei pastorale a părintelui Lucian. Inutil de spus că aşa ceva nu se mai întîmplase vreodată în aceste ţinuturi, că meritul era şi este al preotului Mocănaşu, trimis de Dumnezeu să înnobileze sufletele şi locurile noastre.
Mă veţi crede, stimaţii mei, că vestea despre unicitatea lucrării duhului sfînt, săvîrşită pentru oameni la Neguleşti de către preotul Mocănaşu, s-a răspîndit în localităţile apropiate, şi tot mai departe, ajungînd să fie apreciată cum se cuvine şi de lumea laică, şi de cea bisericească şi ierarhii săi.

Î.P.S Teofan, octombrie 2016, la resfinţirea
bisericii din Neguleşti
Aşa încît, Mitropolitul Teofan i-a decernat, în octombrie 2016, preotului Lucian Mocănaşu Crucea „Sfîntul Ierarh Dosoftei” pentru activitatea sa cultural-pastorală, în fapt pentru jertfa sa de a-şi spori talantul, în misiunea sa sacră de a contribui la propăşirea vieţii enoriaşilor săi şi nu numai.
Modest, solidar şi sensibil, altruist, generos şi harnic, iată calităţi prin care părintele Lucian Mocănaşu îşi dovedeşte iubirea faţă de Dumnezeu, dragostea faţă de semeni, într-o pilduitoare şi inspiratoare semerenie. Aşadar, toate lucrurile pe care le-a împlinit în atîţia ani, alături de credincioşi şi loaolaltă cu învăţăceii săi, sînt mărturii ale vredniciei acestui om, căruia Dumnezeu i-a dăruit har, iar el, ca om şi ca preot, înfăptuieşte lucrarea Domnului, ca dar oferit necondiţionat credincioşilor săi, comunităţii, românilor noştri.


Astăzi, 15 aprilie, în Sîmbăta Paştelui lui 2017, cînd Hristos cheamă la Înviere întreaga omenire, preotul Lucian Mocănaşu împlineşte 54 de ani.

La mulţi ani, părinte Lucian!

Mulţumim pentru ce-aţi făcut şi aveţi a mai face pentru comunitatea noastră!

Hristos a înviat!

Părintele şi prof. Leonida Ciobanu,
între buciumaşi...
Părintele, alături de artiştii săi
Buciumaşi, la poale de Ceahlău
ÎPS Teofan, în 2016, la Neguleşti

Se-ntîmplă la Neguleşti...








Devotate fiice ale satului...



 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu